Printre luptele cu sabia laser în mână, am luat o pauză de la atras cavaleri Jedi spre partea întunecată a Forţei (da, avem prăjituri, bomboane şi spectacole deocheate!) pentru a reveni pe calea cea bună a justiţiei şi a îndreptării oricărui rău de pe Pământ… şi mai ales din Gotham City. La început a fost cam ciudat, nu mai omoram pe nimeni, dar partea bună în Batman: Arkham City este varietatea: personaje (pozitive şi negative), misiuni, poveste, lupte şi gadget-uri.
Apărut pe PC cam cu o lună mai târziu faţă de versiunea pentru console, Arkham City include şi DLC-ul ce o are ca eroină pe Catwoman, singurul meu regret fiind că nu are decât patru episoade şi am jucat cam prea puţin cu felina obsedată de furturi de calibru. În termeni narativi, acţiunea se reia la doar câteva luni după evenimentele din Arkham Asylum: fostul director al azilului, Quincy Sharp, este acum primar în Gotham şi a desfiinţat mentionata unitate spitalicească pentru a muta toţi ţăcăniţii, plus răufăcătorii din închisoarea Blackgate, într-o zonă specială din mijlocul metropolei.
Hugo Strange conduce acest nou oraş închisoare, iar Batman trebuie să afle ce e putred în toată afacerea. Cei care au jucat Arkham Asylum se vor simţi ca acasă, mecanicile de bază fiind la locul lor, doar cu multe îmbunătăţiri. Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam să mă descurc atât pe bine pe clasicele periferice ale PC-ului, chiar dacă un gamepad e mai simplu de folosit în ceea ce priveşte realizarea combinaţiilor şi variaţiilor în timpul luptelor. Pe de altă parte, de cele mai multe ori nu e jocul de vină că Batman a dat colţul într-o luptă în care era mult depăşit numeric, ci „virusul” din faţa computerului, prea lent în reacţii sau prea puţin răbdător în momentele de vânătoare stealth.Batarang-ul controlat de la distanţă poate apăsa pentru tine butoane altfel inaccesibile, gelul exploziv nu doar deschide drumul spre zone secrete, dar poate şi elimina un grup de inamici prost plasaţi lângă o structură mai puţin rezistentă; Batclaw-ul trage obiecte spre tine sau dezarmează inamici, iar undeva spre jumătatea poveştii pui mâna pe un mic gadget care îţi permite să faci inutile armele de foc a cel puţin doi oponenţi. La care se adaugă mine, încărcătorul electric, decodorul sau explozia de gheaţă, tot atâtea elemente utile pentru a curăţa o cameră de inamici sau măcar de a le micşora sănătos numărul.
De multe ori însă, e nevoie să apelezi la contact direct, nu neapărat pentru că n-ar fi altă soluţie, ci pur şi simplu pentru plăcerea de a vedea cum indivizi cu măşti pictate mai ceva decât cei de la Kiss pică sub ploaia de pumni şi picioare împărţite cu generozitate în toate direcţiile. Batman poate elimina acum doi inamici simultan (chiar mori de râs primele dăţi când îi dă cap în cap), iar îmbunătăţirile costumului îi oferă protecţie din ce în ce mai bună atât împotriva atacurilor corp la corp, cât şi împotriva gloanţelor. Extrem de utilă se poate dovedi opţiunea de a-ţi masca căldura corporală, pentru că unii dintre oponenţi sunt dotaţi cu astfel de detectoare ce fac ascunderea în întuneric aproape imposibilă.
Atacurile corp la corp încep de la simpla butonare pentru a da pumni şi picioare la grămadă şi ajung la nevoia de a realiza combo-uri pentru a putea pune la pământ anumite tipuri de oponenţi. Pe măsură ce înaintezi în joc, de la răufăcătorii fără nicio armă treci la cei înarmaţi măcar cu o bâtă sau care aruncă cu lăzi şi scaune după tine, pentru a te confrunta apoi cu inamici în armură, cu scuturi sau cu un baston electric. Aceste ultime trei categorii sunt cel mai greu de înfruntat şi necesită rapiditate şi siguranţă în realizarea combinaţiilor.
Luptele cu boşii sunt o altă poveste şi poate aici se poate comenta puţin la modul negativ: odată ce prinzi mişcarea, Joker, Mr. Freeze, Ra’s al Gul, Penguin şi alţii sunt uşor de eliminat. Poate Mr. Freeze să fie un pic mai dificil, dar te las să te prinzi singur de ce nu merge să-l baţi repetând aceeaşi mişcare la nesfârşit. Fiecare boss are o anumită vulnerabilitate şi dacă ai asistenţa activată, lucrurile sunt chiar foarte uşoare; trebuie doar să rezişti la cele 3-4 sesiuni de atacuri şi apărare pentru a-l elimina.
Partea stealth este şi ea cel puţin la fel de bine garnisită, preferata mea fiind Inverted Takedown. Evident, nu este singura mişcare specială, posibilităţile variind de la simpla lovire (Silent Takedown) până la Hanging Ledge Takedown, unde armele aproape fatale sunt picioarele sau eliminarea prin surprindere ieşind dintr-un canal de ventilaţie, printr-o fereastră, un zid de lemn sau pur şi simplu aşteptând răbdător după un colţ.
Deoarece Catwoman este un personaj accesibil jucătorilor, nici ea nu a fost uitată: deplasarea pe clădiri şi în aer se face cu ajutorul biciului, iar ghearele sunt arme de temut, plus bolasul (o armă care se aruncă pentru a elimina inamici de la distanţă) şi Caltrops-urile, capcane ce pot fi lăsate în puncte strategice sau folosite în lupte apăsând rapid de două ori tasta aferentă. Şi, ca orice pisică respectabilă, Selina poate merge pe tavan şi se poate urca pe aproape orice structură cu ajutorul ghearelor sale metalice.
